marți, 20 septembrie 2011
Bun venit şcolărei şi şcolăriţe!!!2011-2012
miercuri, 12 ianuarie 2011
Revista Şcolii.Numar special.
Noi, despre noi
Întotdeuna viaţa este mai simplă când ai repere, când îţi cunoşti rădăcinile. Asemenea unei plante, ne tragem seva din pământul, din locurile din care am luat viaţa. Ceea ce vreau să spun este că locurile natale ne dau viaţa , dar ne şi întreţin viaţa, incărcându-ne energetic ori de câte ori avem nevoie. Adulţi fiind, mergem acasă, la părinţi, la casa natală, la şcoala unde am invăţat pentru a rezista psihic încercărilor la care ne supune viaţa. Sunt persoane dragi, sunt lucruri şi locuri dragi la care revenim iar si iar, şi care ne definesc ca persoane.
Indiferent de cărările pe care se abate viaţa noastra, rădăcinile sunt cele care ne ghidează. Căutam mereu să nu dezamăgim pe cei pe care îi iubim si îi respectăm , ne mândrim cu realizările noastre la care cei dragi au contribuit şi le suntem mereu recunoscători.
În ipostaza în care mă aflu în acest moment al vieţii mele, sunt deosebit de mândru de şcoala în care am făcut primii paşi în ceea ce priveşte propria mea formare ; am avut norocul de a începe studiile în locul unde acum mă dezvolt profesional, de aceea încărcătura emoţionala este una suplimentară. Pe lângă responsabilităţile care îmi revin şi care decurg din funcţia pe care momentan o deţin, trebuie să răspund şi exigenţelor calităţii de fiu al satului. În plus, sunt conştient că reprezint exemplul arătat de nenumarate ori :” iată un fost elev al şcolii noastre!”
În principiu, şcolile din mediul rural sunt văzute destul de puţin pe lista cu rezultate deosebite, accentul deplasându-se dramatic pe câteva licee de prestigiu din marile oraşe. De aceea, cu mândrie arăt comunităţii din care provin un exemplu de “ Aşa da!”- prof. Dumitru Costin, instit. Bogdan Ghidim, inv. Constantin Apăvăloaei, care se disting printr-o înaltă ţinută morală şi profesională şi care au fost elevi ai şcolii noastre.
Un domn profesor din liceu ne spunea că prima definiţie a calităţii unui om este “să fii un bun meseriaş”, să performezi în domeniul pe care l-ai ales. Doresc elevilor acestei şcoli să ajungă “buni meseriaşi” urmând şi exemplul acestor dascăli care au inceput studiul la Şcoala cu clasele I-VIII Totoeşti , s-au perfecţionat la licee şi universităţi, apoi au revenit în sat pentru a contribui la “luminarea” comunităţii din Totoeşti. Întoarcerea la rădăcini a acestora este un motiv de mândrie pentru săteni şi un model pentru şcolari. Îmi doresc să revină după finalizarea studiilor, pentru a profesa în sat, un număr cât mai mare de profesionişti: medici, ingineri, economişti, câţiva jurişti, notari şi funcţionari publici pentru a contribui la dezvoltarea Totoeştiului.Celor care nu vor continua studiile, le doresc să devină “buni gospodari” şi să facă şi ei dovada că şcoala noastră formeaza oameni de calitate.
Având cadre didactice calificate, competente, bine pregătite ştiinţific şi metodic , care se dăruiesc meseriei alese, privim cu încredere spre viitoarele generaţii de absolvenţi.
Director,
prof. Marius Apăvăloaei
Revista Şcolii.Numar special.
Despre calambur
Calamburul(un joc de cuvinte) este la fel de vechi ca şi limbajul.Este cunoscut din antichitate de greci şi romani,fiind cultivat în operele unor mari scriitori.
In Evul Mediu,calamburul s-a răspîndit în Europa,atît în literatură scrisă cît şi în cea orală.
"La cărţi c-un as eşti asasin,
Cu spade-n luptă spadasin,
Dar fără spadă, fără as,
Tu singur spune: ce-ai rămas?"
- I. L. Caragiale
"Întâi lui Lăpăduş capul sparsă,
Apoi lui Mugurel falca dreaptă
O făcu strâmbă";
- Ion Budai-Deleanu, Ţiganiada
"De ce vă puneţi gheara-n gât?
Să lase unul, cât şi cât,
Să dea şi celălalt ceva.
Eu, cât de cât, socot, c-o da !"
- G. Topârceanu, Un duel
"- Unde ai plecat, Mitică?
- La vânătoare de lei."
- I. L. Caragiale, Mitică
"Pe Mihai Viteazu, pe jos sau călare,
Neamul nostru-i mândru cu-aşa domn că-l are.
Un tur făcut-a în Ardeal (un tur, da!)
Triumfal, dar tragic încheiat la Turda..."
- G. Ranetti, Jonglerii de rime
Culese de prof.Aurora Onofrei
Revista Şcolii.Numar special.
SCOATEREA PETELOR
Pete de fructe,sucuri,vin roşu
· Petele proaspete se presară cu clorură de natriu,se spală apoi cu apă curată şi apoi cu apă şi săpun.
· Pentru ţesăturile colorate se foloseşte un amestec de glicerină pură 50g cu un gălbenuş de ou.Amestecul se aplică pe pată,se lasă câteva ore,apoi se spală cu apă caldă.
Pete de cafea,cacao sau ceai
· Se prepară un amestec din:soluţie de amoniac 10%-o parte cu 10 părţi de apă.Cu acest amestec se freacă cu vată pata,iar apoi se spală cu apă.
· Petele de pe ţesăturile albe se pot îndepărta dacă sunt proaspete prin spălare cu apă şi săpun.Dacă rămân urme,se paote folosi şi o soluţie de apă oxigenată 3%,apoi se clătesc cu apă.
· Petele de ceai se umezesc cu o soluţie de acid oxalic,se lasă timp de 10 minute şi se spală cu apă.
Pete de bere
· Petele proaspete se scot cu sare de bucătărie(2g în 100ml apă)
· Petele de pe mătase se scot cu alcool etilic 70%-20ml în amestec cu 100 ml apă.
Pete de rugină
· Se înmoaie stofele colorate sau albe în apă caldă,săpunită sau în apă cu oţet, tamponaţi apoi cu acid citric 10% sau acid clorhidric cald 3% sau în acid oxalic 10%.Dacă pata persistă,tamponaţi de mai multe ori ,apoi spălaţi bine cu apă.
Pete de mucegai
· Petele de pe ţesăturile de bumbac se tratează cu o soluţie de amoniac diluată.Se spală cu multă apă.
Pete de iarbă
· Petele proaspete se scot prin tamponare cu eter sau tetraclorură de carbon.
· Petele vechi de pe ţesături albe sau de pe mătase se curăţă picurând puţin acid lactic şi alcool şi apoi se spală cu multă apă.
Prof. de chimie,
Minea Florentina
